Aseară eu și soțul meu ne-am dat întâlnire în dormitor în speranța că vom reuși să ne bucurăm de unul dintre avantajele vieții conjugale si anume, sexul. Am culcat copiiși ne-am îndreptat către locul faptei hotărăți să ne punem pe treabă. Până aici toate bune și frumoase, totul părând incitant și totodată romantic. Și chiar atunci, când eram în toiul acțiunii, incercând să ne aducem aminte mișcările de bază, s-a auzit un țipăt scurt. Am înlemnit amândoi și ne-am ținut răsuflarea în speranța că ni s-a părut. Dar apoi s-a mai auzit un țipăt ascuțit, urmat de un altul pănă au format o adevărată simfonie.

Da, ați ghicit, alarma era fiica noastră de doar opt luni care urla de mama focului de la ea din dormitor. A fost o adevărată provocare să nu-mi rup gâtul în graba mea de a ajunge la ea în timp ce încercam sa redevin decentă și să pun totuși niște haine pe mine. Poate domnii, care sunt de fel mai practici, se intreabă de ce m-am mai chinuit să mă și îmbrac iar eu, care sunt o persoană deloc pudică, nu pot decăt să le dau dreptate.

M-am găndit să nu-I provoc un atac de cord soacrei mele în eventualitatea în care s-ar fi hotărât să urce ea să o calmeze pe cea mică, pentru ca da, și soacra vine la pachet cu copilul. I-am strigat în treacăt soțului să-mi pastreze locul cald că revin repede și am fugit să “sting focul”. Mi-a trebuit cam “multă apă” pentru asta și mai multe ture cu pitica în brațe dar până la urmă am ieșit victorioasă.

M-am întors la soțul meu, care ma aștepta răbdător, dar nici nu am apucat bine să mă bag în pat că s-a auzit un srigăt: “Mami”. Păi de ce fiul nostru de șase ani să rămână mai prejos decât soră-sa și să nu se bucure și el de un rol principal în filmul părinților săi devenit deja dramă?

După ce i-am rezolvat marea problemă (vroia să-l invelesc ceea ce în traducere liberă înseamnă că vroia pur și simplu să mă vadă și să verifice că încă sunt disponibilă pentru el) m-am întors la același soț la fel de răbdator dar mai puțin dornic. Ne-am uitat unul la celălalt și am spus în același timp: “Ne culcăm?”. Și astfel a luat sfârșit seara noastră magică, dragele noastre odrasle reușind să ne dea peste cap orice inițiativă și orice speranță că mai există viață intimă după copii.

Concluzia este evidentă: copii, oricât de drăgălași sunt și oricât de mult îi iubim, sunt moartea pasiunii într-un cuplu. Dar să ne păstrăm optimismul și să recunoaștem că o să avem destul timp pentru asta la pensie.