Totul s-a întâmplat treptat, fără să-mi dau seama, ba chiar pe nesimțite. A primit-o cu brațele deschise în viața lui și a lăsat-o să pună stăpânire pe el, a lăsat-o să-l priveze de orice interacțiune cu noi, familia lui. Ea i-a oferit exact ce-și dorea și ce avea nevoie, relaxare și destindere, fără să pună întrebări și fără să-i pună în cârcă responsabilități și treburi casnice – amanta perfectă.

Mă doare că nici măcar nu a încercat să-i reziste, mă doare să-i văd entuziasmul neobosit în ceea ce o privește, mă doare să văd cum toate gândurile și gesturile lui se îndreaptă către ea. Dimininețile sunt cele mai rele pentru că trebuie să recupereze după o noapte întreagă de despărțire. Așa că, indiferent de ora la care se trezește, că e 5 sau 6 dimineața, se repede în baie dornic să intre în contact cu ea. Pentru că da, buda este locul ideal pentru astfel de întâlniri, este locul unde nimeni nu-l poate întrerupe și nu-l poate deranja din conversația cu iubita lui. Și uite așa orice drum la toaletă se transformă într-o adevărată călătorie și o aventură care durează cel puțin o jumătate de oră. Doamne ferește-mă de zilele când este deranjat la burtă!

Și cum aș putea eu să concurez cu așa ceva? Ea este amuzantă pentru că îi spune mereu bancuri și anecdote, este intersantă pentru că-l ține la curent cu ultimele știri și evenimente și mai presus de toate este extrem de sociabilă, punându-l în contact cu lumea întreagă. Realizez toate aceste avantaje pe care i le oferă și mă întreb: cum să-și mai dorească să petreacă timp cu mine? Cum să se mai bucure de momentele de joacă cu copii? Mda, cam greu.

Este un lucru cert: ea, “tehnologia”, i-a cucerit inima soțului meu și nu mai este cale de întoarcere. Ea,  “tehnologia”, și acoliții ei, telefonul și laptopul, s-au infiltrat mișelește în căsnicia mea și nu mai pot scăpa de ei. Sunt îngrijorată că în scurt timp va începe să acuze dureri de mână de la efortul fantastic pe care-l depune non-stop pentru a ține acea cărămidă (telefonul). Sănătatea soțului meu este pe primul plan pentru mine așa că este lesne de înțeles că trebuie să iau măsuri. Prin urmare, de ziua lui, care se apropie vertiginos, îi voi cumpăra un dispozitiv care să-i permită lipirea telefonului de mână.

Pe lângă faptul că este parșivă și perfidă, ea, adică amanta, este și o parașută pentru că umblă cu mai mulți deodată neavând nici cea mai mică jenă să corupă persoane de toate vârstele, chiar și minori. Recent am fost într-o escapadă numai cu soțul meu, într-o locație foarte faină pe Valea Doftanei. Nu, nu am fost să lucrăm la al treilea copil, așa cum am fost întrebați, ci doar să ne încărcăm bateriile departe de haosul de acasă. Am descoperit acest loc minunat, Atra Doftana, pe care vi-l recomand cu căldură pentru priveliștea minunată, mâncarea excelentă, serviciile ireproșabile și mai ales liniștea care-l înconjoară. Este un loc unde nici câinii nu latră, cum spune soțul meu.

Aici am avut ocazia să urmăresc o familie cu trei membrii: tatăl, un cunoscut blogger, mama, posesoarea unei reviste de succes și copilul, un băiețel de 7-8 ani. Ce m-a frapat efectiv la această familie a fost modul în care interacționau unul cu celălalt sau mai bine spus lipsa oricărei interacțiuni. Tatăl a stat 99% din timp (că era la masă, la focul de tabără, pe hol sau pe pajiștea hotelului) doar pe telefon sau laptop. Mama a fost ceva mai relaxată apelând la gadget-uri doar 80% din timp, restul de 20% petrecându-l pentru o ședință foto (copilul era fotograful) sau pentru a vorbi efectiv cu propria progenitură. Iar copilul ce putea să facă în tot acest timp decât să stea și el cu ochii în propriul telefon. Da, e clar că reprezintă o familie unită, cu aceleași apucături, dar mie mi s-a părut oribil stilul lor de comunicare sau mai bine spus lipsa oricărei comunicări.

Nu mă înțelegeți greșit, nu am pornit o cruciadă împotriva tehnologiei pentru că în final știu că ne poate ușura mult viața și tehnologia înseamnă la urma urmei evoluție. Dar de aici și pănă a respira numai prin intermediul telefonului și a calculatorului, de a uita ce înseamnă să te joci, ce înseamnă să comunici verbal, să vorbești cu cineva, să socializezi față în față cu cineva, ei da, este cale lungă.

Pentru că sunt adepta echilibrului în viață, voi face un compromis și voi opta pentru un „menage a trois” incluzând-o și pe „amanta” soțului meu în ecuație dar cu program redus. Să vezi acum luptă pentru supremație!