Respir adânc, îmi ridic fața și las soarele să mă încălzească. Este ultima răbufnire a verii înainte ca toamna să pună stăpînire așa că profit din plin de liniște și căldură, tolănită pe un șezlong dintr-o grădină de vară luxuriantă, având într-o mănă un pahar cu limonadă rece și în cealaltă mână o carte bună. „O daaa, viața e frumoasă!”, îmi spun mulțumită. Brusc, starea mea de zen este întreruptă de o înjuratură și apoi încă una, din ce în ce mai tare și mai aproape de mine. Mă scutur și realizez cu stupoare că șezlongul de sub mine este de fapt scaunul incomod de la birou, paharul de limonadă se transformă în mouse iar înjurăturile vin de la colega din spate. „La naiba, sunt la birou!” constat cu o urmă de dezamăgire. Mă uit la ceas și realizez că este ora prănzului. Mă uit pe geam, văd soare și încep să mă agit de parcă scaunul m-ar mușca de fund și ar spune „Fugi!Fugi!”

În secunda doi le propun colegelor să ieșim la prănz pe terasa de la mall-ul din apropiere iar în secunda trei suntem deja acolo, așteptând să ne ia comanda și desfătându-ne cu ultimele bârfe de birou. Suntem patru colege dar mai presus, patru prietene: o blondă, o brunetă (asta sunt eu), o roșcată și o șatenă. La un moment dat Blonda răbufnește supărată, ba chiar amărâtă:”M-am săturat! Parcă nimic nu este cum ar trebui să fie!” Nu este prima oară când o vedem în starea asta și totuși acum …ei bine, acum parcă e ceva acolo. Așa că o întrebăm: „Cum ar trebui să fie ca să fii fericită? Cum arată viața ideală pentru tine?” Este surprinsă de întrebare dar nu mai puțin dornică să împărtășească cu noi idealul ei: „Aș fi o prezență strălucitoare pe covorul roșu fiind invitată la cele mai mondene evenimente. Aș fi o personalitate importantă fiind recunoscută drept un etalon în frumusețe și eleganță. Aș avea propria mea afacere în domeniu, eventual un lanț de saloane de frumusețe și mi-aș petrece cea mai mare parte a timpului îngrijindu-mă și făcând shopping. Imaginea mea ar fi întregită de bărbatul la brațul căruia aș apărea mereu.”

„Ce bărbat?!” sare șatena de la masă. „Cine are nevoie de bărbați? Eu, dacă ar fi să votez pentru o viață ideală….” „Stai! Stai!” o întrerupe roșcata. „Se spune că dacă îți dorești ceva cu adevărat și exprimi această dorință ea se va îndeplini. Fetelor, acesta este momentul nostru, momentul  în care ne vom dori și vom mărturisi. Așa că Amin! pentru dorința Blondei. Doamne ajută să se îndeplinească!” „Amin!” am repetat toate solemn.

„Acum, dorința mea”…repetă șatena așteptând confirmarea noastră pentru a continua. Odată obținută începe să turuie: „Aș fi o somitate, cunoscută drept o formatoare de opinii în domenii precum: politică, cerecetări științifice și nu numai. Aș fi nelipsită de la conferințe și reuniuni ale intelectualilor din lumea întreagă, de la serate unde sunt invitați numai ambasadori și oameni de vază. Aș scrie cărți de specialitate având nenumărați adepți. Și toate astea fără să am vreun barbat alături pentru că bărbații nu fac decăt să te încurce”, încheie ea cu o urmă de umor. „Amin! Doamne ajută!” am spus toate în cor.

Ne-am îndreptat privirile către roșcată, așteptând cu nerăbdare și varianta ei. „Eu mi-aș găsi jumătatea”, începu roșcata. „Acea persoană cu care pot vorbi ore întregi fără să mă plictisesc sau dimpotrivă putem sta unul lângă celalalt fără să scoatem un cuvânt și să simțim că totul este așa cum ar trebui să fie. Am călători prin lumea întreagă și ne-am bucura de viață împreună. Amândoi am avea servicii bune contribuind în mod egal la bugetul familiei”. „Amin! Doamne ajută!”, am susținut-o noi.

„Hmm, cred că eu am mai rămas”, mormăi gânditoare. „Cum ar fi viața ideală pentru mine? Aș vrea ca soțul meu antreprenor să aibă succes cu afacerile lui și să câștige atât de bine încât nu numai să fiu lipsită de grija zilei de mâine ci să ne permitem lucruri precum: câlătorii oricând ne dorim și oriunde, îmbunătățiri la casa în care locuim, școli și cursuri excelente pentru copii și să avem și ceva pus la ciorap pentru orice eventualitate. Am merge în locuri inedite și am participa la evenimente „altfel” cu oameni faini, oameni plăcuți cu care ai ce vorbi și de la care ai ce învăța. Iar eu aș deveni o scriitoare cu acte în regulă și aș începe prin a-mi publica o carte pe care deja am scris-o. În plus, m-aș implica mai mult în acțiuni de voluntariat. Nu cred că aș renunța la serviciu dar cu siguranță aș fi mai relaxată. Da, asta m-ar face cu adevărat fericită”, am încheiat emoționată. Si pentru ultima oară în acea zi am auzit, spus la unison, „Amin!Doamne ajută!”

Patru prietene, patru femei cu dorințe total diferite dar cu același scop: fericirea supremă.  Ați fi surprinși dar la trei zile de la această sesiune, o editură m-a anunțat că-mi va publica în viitorul apropiat cartea pe care am scris-o. Știți ce am simțit atunci? Fericire pură. Deci poate că așa este: trebuie doar să-ți dorești cu adevărat, să exprimi și mai ales să crezi că se va întâmpla.  Amin! Doamne ajută!