Soțul meu este antreprenor de câțiva ani buni iar eu sunt corporatistă get-beget de și mai mulți ani. Împreună funcționăm perfect cu acest sistem și asigurăm echilibru, fiind două jumătăți ale aceleiași monede. El are certitudinea că antreprenoriatul a fost făcut pentru el și s-ar simți distrus complet dacă ar fi nevoit să presteze o muncă la birou, care implică un program fix de dimineața până seara. Eu, pe de altă parte, am tot cochetat cu ideea de antreprenoriat dar nu pot spune cu mâna pe inimă că este ceva ce mi se potrivește, că asta m-ar face mai fericită.

Într-adevăr antreprenoriatul este mai dinamic ca oricând în România, observându-se o creștere a vizibilității în mass-media a poveștilor antreprenoriale de succes. Este un subiect de discuție foarte efervescent, în fiecare săptămână anunțându-se noi și noi inițiative cu focus pe acest subiect, de la hub-uri, la evenimente de pitching sau networking, la tranzacții care implică startup-uri în tehnologie.

Ce ar putea implica însă o astfel de alegere: trecerea de la angajat la antreprenor? Care ar fi riscurile aferente fiecărei opțiuni și ce ar înclina în final balanța în favoarea uneia sau alteia?

Ce te împinge spre antreprenoriat

  • Dorința de schimbare și Idealismul

Dacă ești o persoană energică și activă, dacă îți dorești să faci diferența, să schimbi lumea în bine prin acțiunile pe care le întreprinzi atunci acest imbold te va împinge cu siguranță la îmbrățișarea conceptului de antreprenoriat. Vei dori să lași în urmă lipsa de perspectivă din compania în care ești acum angajat și să îngroși rândurile micilor întreprinzători.

  • Adio program fix, scări ierarhice și reguli

Ieri șeful ți-a dat o sarcină de făcut, o sarcină în care nu credeai și, mai mult, cu care nu erai de acord. Ai încercat să-i argumentezi poziția ta dar tot ce ai primit în schimb a fost ”Nu am timp acum. Faci așa pentru că așa spun eu”. Astăzi ai întârziat o jumătate de oră la birou așa că șeful își arată nemulțumirea când intri, arătând sugestiv spre ceas.

Dacă vrei să lași în urmă toate aceste rahaturi, dacă te-ai săturat să fii doar o piesă dintr-o mașinărie precum corporația, doar un număr neglijabil pe ștatul de plată atunci, cu sigranță că antreprenoriatul ți se va părea un vis frumos.

  • Dorința de îmbogățire peste noapte

Dacă doar banii te motivează în demersul tău antreprenorial atunci mi-e teamă că ai plecat la drum, din start, pe picior greșit. Vremea așa ziselor tunuri a trecut demult. Toți antreprenorii de succes îți vor mărturisi că principalele motive care au stat la baza demarării propriilor afaceri au fost dorința de a face diferența și, mai ales, credința în conceptul/ ideea/ produsul pe care-l promovează. Partea financiară este importantă într-adevăr dar reprezintă un avantaj secundar și, în general, vine după ce ai pus osul la treabă și ai construit cărămidă cu cărămidă.

Ce te împiedica să alegi antreprenoriatul

  • Teama de schimbare

Confortul dat de rutina zilnică și de ceea ce știm deja să facem poate fi un impediment major în alegerea unei schimbări profesionale, fie că este vorba doar de o nouă funcție tot în corporație sau de o afacere pe cont propriu. Am în jurul meu multe persoane care se încadrează în acest tipar dar mă voi limita doar la povestea unei colege și bună prietenă de-a mea, posesoare a unei materii cenușii de invidiat și cu un  potențial uriaș. Ea cochetează de luni de zile cu ideea unui blog dar nici până astăzi nu s-a mobilizat în această direcție, a scris o carte dar nu a avut nici cea mai mică tentativă să o transmită către edituri pentru publicare deși își dorește enorm iar apogeul a fost când a primit o oferta mai mult decât tentantă de a-și continua cariera în altă corporație dar a refuzat. Sunt mai mult decât convinsă că ar excela în toate dar teama de schimbare este mult prea mare așa că nu-i rămâne decât să-și caute scuze și să stea pe loc.

  • Frica de eșec

Într-un studiu realizat in 2015 de catre EY (Antreprenorii vorbesc) se menționează că 16% din studenții care au participat la sondaj plasează teama de eșec printre principalele obstacole când vine vorba de demararea unei afaceri pe cont propriu. Sunt convinsă că acest sentiment este cu atât mai persistent în rândul corporatiștilor care cochetează cu ideea antreprenoriatului. Am un astfel de exemplu printre colegii apropiați. Colegul în cauză s-a lăsat de corporație în 2007 pentru a înființa propria afacere legată de creditare. Afacerea i-a mers foarte bine până în 2008 când l-a lovit criza și a fost nevoit să „închidă taraba”. Au trecut 8 ani de atunci, criza s-a dus, antreprenoriatul e în floare dar el nu se mai poate mișca în această direcție, cu toate că aproape lunar vine cu o nouă idee de business (menționez că unele idei nu sunt rele deloc). Este dornic de tărâmul libertății promis de antreprenoriat dar este, pur și simplu, paralizat de un eventual eșec.

  • Lipsa surselor de finanțare

Personal nu cred că asta reprezintă o problemă prea mare având în vedere că în ultimii ani au tot apărut fonduri de tot felul pe care le poți accesa. Da, procesul este migălos, poate chiar chinuitor, dar cu puțină determinare și perseverență se poate răzbi. Și dacă asta nu merge poți oricând aplica principiul celor 3 P, adică să iei bani de la Părinți, Prieteni sau Proști.

Acum că am trecut în revistă căteva aspecte care te-ar putea determina să alegi o tabără sau alta, poate nu ar strica să listăm și ceva avantaje de care te-ai putea bucura în aceste direcții.

Beneficii angajat:

  • Siguranța locului de muncă care vine la pachet cu un venit sigur și cert (cel puțin în teorie pentru că în practică corporațiile aleargă după reduceri de costuri și nu știi când te trezești pe lista de disponibilizări). Eu lucrez de 8 ani în cadrul aceleiași corporații și nu a fost lună în care să nu primesc salariu – știu exact pe ce sumă mă pot baza la sfârșit de lună. Soțul meu, pe de altă parte, are luni în care nu încasează nimic pentru că nu au plătit furnizorii la timp, pentru că a trebuit să plătească oamenii mai întâi, pentru că a picat nu știu ce proiect, etc, etc.
  • Posibilitatea dezvotării și acumulării de experientă într-un anumit domeniu pe cheltuiala companiei
  • Echilibru viață personală-viață profesională pe care-l poți câștiga prin intermediul unui program fix, un program care-ți permite să știi exact câte ore vei petrece la birou și când vei putea pleca acasă la familie. Ca antreprenor nu există așa ceva, ești la dispoziția clienților zi și noapte, iarnă, vară.

Beneficii antreprenor:

  • Mulțumire sufletească pentru succesul unei afaceri pe care tu singur ai promovat-o și ai dezvoltat-o
  • Satisfacție financiară dacă ajungi la acel nivel la care așteptările îți sunt îndeplinite. Cu cât tragi la căruță mai mult cu atât beneficiile financiare vor fi pe măsură pe când angajatul poate trage la toate căruțele companiei și în final se va alege cu același salariu.
  • Dezvoltare personală: ca și antreprenor lumea se deschide în fața ta având posibilitatea de a interacționa și de a socializa cu o varietate de oameni dintr-o varietate de domenii ceea ce-ți va da prilejul unei dezvoltări personale adecvate (iți faci prieteni cu care poți colabora dar și dușmani de care înveți să te aperi)
  • Creativitate fără limite pentru că antreprenorul va fi pus în fața diferitelor situații inedite și probleme pe care va trebui să le rezolve dând dovadă în primul rând de deschidere, flexibilitate și imaginație. Angajatul va fi mereu limitat de stilul omniprezent din corporații, stilul “pentru că așa trebuie” sau “pentru că așa s-a făcut mereu”, orice inițiativă sau ieșire din tipar fiind înăbușită din start.

 E clar că riscuri și beneficii există de ambele părți. Depinde numai de tine să faci alegerea corectă în funcție de ce-ți dorești și ceea ce crezi că ți se potrivește mai bine. Cred însă că, indiferent ce alegem, suntem dispuși să facem atâtea sacrificii pentru a atinge ceea ce noi definim succesul încât uneori uităm ce este mai important, uităm de noi. Când Dalai Lama a fost întrebat ce-l surprinde cel mai mult la umanitate, el a răspuns: „Omul. Deoarece își sacrifică sănătatea pentru a face bani… Apoi își sacrifică banii pentru a-și recupera sănătatea… Apoi este nerăbdător să vină viitorul mai repede și nu trăiește prezentul; rezultatul fiind că el nu trăiește nici în viitor, nici în prezent… Trăiește ca și cum niciodata nu o să moară și apoi moare fără să trăiască niciodată cu adevărat.”