IMAG1332 (1)

Nu știu alții cum sunt, dar eu încă mă mai duc cu drag la serviciu și încă îmi mai place ceea ce fac, deși au trecut câțiva ani buni. Am realizat că entuziasmul meu continuu se datorează, în mare parte, mediului în care prestez și atmosferei relaxate pe care o am la birou. Da, avem multă muncă și, da, avem parte de perioadele noastre cu presiune dar toate sunt „în pași de dans”, unde „ritmul” îl dăm noi. Pe lângă „notele” de umor, hlizeală și voie bună avem permis de liberă practică a celor mai năstrușnice idei și acțiuni. Sunt conștientă că toate acestea le datorăm șefului nostru care este mai mult decât deschis la inițiativele noastre. Nu mă înțelegeți greșit, și seful meu are “bubele” lui, ca toți șefii, dar și ce-i al lui e al lui și trebuie să-i recunosc meritele. Nu voi începe să-i enumăr talentele pentru că nu e cazul ci mă voi limita doar la a spune că este altfel și, la rândul lui, încurajează tot ceea ce este ieșit din tipare.

Prin urmare, un astfel de om merită propria lui poveste și cine altcineva putea să i-o ofere decât noi, angajații lui. 1 Aprilie, Ziua Păcălelilor, a reprezentat prilejul perfect pentru a-l face să se simtă precum Guliver în Țara Piticilor. Așa că, Albă ca Zăpada și cei 70 de complici ai ei au intrat în acțiune și i-au furat biroul, lăsându-i în urmă doar o măsuță mică, mică și un scaunel pe măsură. Și cum povestea nu ar fi fost completă fără Cenușereasa, aceasta a insistat să-i lase la locul faptei o versiune modernă a binecunoscutului condur, respectiv un bocanc.  În final, a ieșit ceva de genul:

Când Șefuțul nu-i acasă
Piticii joacă pe masă
Puși pe șotii și prostii
Cu nimic nu-i poți opri,
Infractori în devenire
Sunt chitiți pe tăinuire
Lucrurile le-au furat
Pe Șefuț l-au detronat,
Și-un bocanc ei au lăsat
Drept indiciu de urmat
De va ști să-l folosească
Pe pitici o să-i oprească.
                                          SEMNAT,
                                          Albă ca Zăpada și cei 70 de “complici”

 

„Șefuțul detronat” a fost încântat de „infracțiunea” a cărui victimă a fost și, mai mult, a intrat în joc și a făcut la rândul lui câteva farse, cea mai reușită fiind cea în care a sunat o colegă și a rugat-o să-I aducă un document din dulapul unde, daaaa, era chiar el ascuns. Nu mult a lipsit să-I facem resuscitare colegei în cauză după sperietura pe care a tras-o.

Este important să ne facem viața ușoară și plăcută atât acasă cât și la birou unde, de altfel, petrecem cea mai mare parte a timpului. Și mai important este să realizăm că noi și numai noi putem face ceva în această direcție așa că, dragi corporatiști, dați liber imaginației și nu ezitați să folosiți umorul pentru a scrie câte o poveste inedită ori de câte ori aveți ocazia!